Vacanța de toamnă : cea mai a anului, a început cu un concert: cel mai cel al anului: Roger Waters - The Wall
De fiecare dată când plecăm in vacanță încercăm să pregătim totul cu multă migală (adică eu Mircea) încercând ca pe lânga obiectivul principal sa vizităm și ce mai este prin împrejurimi. Anul ăsta din lipsă de timp am pus doar punctele principale pe hartă si apoi am lăsat totul să curgă de la sine. Și se pare că hazardul are un rol important în reușita unei vacanțe.
De fiecare dată când plecăm in vacanță încercăm să pregătim totul cu multă migală (adică eu Mircea) încercând ca pe lânga obiectivul principal sa vizităm și ce mai este prin împrejurimi. Anul ăsta din lipsă de timp am pus doar punctele principale pe hartă si apoi am lăsat totul să curgă de la sine. Și se pare că hazardul are un rol important în reușita unei vacanțe.
Prima zi a fost de îndeplinire a unui vis : nu credeam să mai am vreodata șansa de a vedea un concert Pink Floyd live. În cazul acesta a fost o bucățică din ei : Roger Waters cu The Wall! Deși nu sunt dependent de muzică (aș putea sa merg ore întregi cu mașina fără a simți lipsa ei, preferând să ascult liniștea și să mai comunic cu mine însămi) când a murit Freedie Mercury, deși nu știam mai nimic despre el, am suferit pentru că frânturile de concerte pe care le-am văzut mi-au ajuns la suflet și m-am gândit că ar fi fost frumos să îl fi văzut live.
Cât despre The Wall prima oara am auzit de album când Roger Waters a cântat albumul în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990. Mai târziu am văzut filmul și din ce am mai citit despre ei, eram sigur că nu voi mai avea vreodata șansa de a ii vedea într-un concert. Biletele la concert le-am primit de la Ștef de Crăciun, așa că momentul a fost îndelung așteptat.
Plecarea din Constanța a fost pe la o oră normală (anormală pentru noi deoarece preferăm o plecare pe la 2-3 dimineața pentru a câștiga o zi credem noi) si primul obiectiv era un service în București unde trebuia să o dotăm pe Christmăsica noastră cu scut și să o pregătim pentru drumurile "perfecte" pe care reușim mereu să le găsim in concedii. Ei bine da Christmăsica este mașinuța noastră care se pregătea de prima ei experiență românească cu ai săi noi proprietari.
Ziua în București a trecut destul de repede (incluzând un mic somn de prânz, de altfel singurul din acest concediu și o vizită la mall care a avut două scopuri bine definite : expoziția DaVinci și cumpărarea a câteva perechi de șosete care să înlocuiască stocul care ar fi trebuit să se afle în bagaje, dar trona triumfător în debara).
Așa că în jur de de 17:00 am plecat spre concert pentru a încerca să prindem niște locuri cât mai bune. C. care avea bilet la Gazon A a decis să vină cu noi la Gazon B și deși aveam cele mai ieftine bilete au fost cele mai bune locuri pe care le-am fi putut avea : locurile erau pe peluza Casei Poporului, care fiind puțin în pantă permitea tuturor să vadă scena în toată splendoarea ei! A fost primul concert pe care Ștef a putut să îl vadă fără să se chinuie.
Scena era formata din ''căramizi'' și în partea întai a concertului s-a construit zidul, iar în cea de-a doua parte s-a dărâmat zidul. Pe zid erau proiectate imagini din războaiele americane actuale: cu victime, eroi, soldați, copii, bucuria întoarcerii acasă, din filmul celor de la Pink Floyd-The Wall, film pe care prima dată când l-am văzut mi-a plăcut, în schimb a doua oară mi s-a părut cam dur (exact așa i s-au părut și Ștefaniei imaginile ea nevăzând filmul). Și tot pe zid erau proiectate și imagini live din timpul concertului. Ce să spun decât că Roger Waters cântă, arată și rezistă (un concert de cel puțin 3 ore si 30 min) într-un mare fel pentru vârsta lui. În plus a fost primul concert la care am cântat, atât de mult mi-a plăcut, atât de mult se pare că l-am dorit, chiar dacă nu am spus-o.
Concertul a fost mult mai mult decât un concert, cu totul deosebit, cu toate poveștile de pe ecran într-un show de peste 3 ore, a fost copleșitor, am plecat de acolo cu o încărcătură sufletească pe care nu am simțit-o la nici un concert.
Închei articolul cu Hey You și cu un vers din el foarte adevarat: Together We Stand, Divided We Fall
După Ștef concertul în 3 cuvinte a fost:
Legendar, Fabulos, Minunat
Cât despre The Wall prima oara am auzit de album când Roger Waters a cântat albumul în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990. Mai târziu am văzut filmul și din ce am mai citit despre ei, eram sigur că nu voi mai avea vreodata șansa de a ii vedea într-un concert. Biletele la concert le-am primit de la Ștef de Crăciun, așa că momentul a fost îndelung așteptat.
Plecarea din Constanța a fost pe la o oră normală (anormală pentru noi deoarece preferăm o plecare pe la 2-3 dimineața pentru a câștiga o zi credem noi) si primul obiectiv era un service în București unde trebuia să o dotăm pe Christmăsica noastră cu scut și să o pregătim pentru drumurile "perfecte" pe care reușim mereu să le găsim in concedii. Ei bine da Christmăsica este mașinuța noastră care se pregătea de prima ei experiență românească cu ai săi noi proprietari.
 | ||||
| Nu-i așa că este frumoasă ? (mă refer la Ștef, șoferița) |
Așa că în jur de de 17:00 am plecat spre concert pentru a încerca să prindem niște locuri cât mai bune. C. care avea bilet la Gazon A a decis să vină cu noi la Gazon B și deși aveam cele mai ieftine bilete au fost cele mai bune locuri pe care le-am fi putut avea : locurile erau pe peluza Casei Poporului, care fiind puțin în pantă permitea tuturor să vadă scena în toată splendoarea ei! A fost primul concert pe care Ștef a putut să îl vadă fără să se chinuie.
Scena era formata din ''căramizi'' și în partea întai a concertului s-a construit zidul, iar în cea de-a doua parte s-a dărâmat zidul. Pe zid erau proiectate imagini din războaiele americane actuale: cu victime, eroi, soldați, copii, bucuria întoarcerii acasă, din filmul celor de la Pink Floyd-The Wall, film pe care prima dată când l-am văzut mi-a plăcut, în schimb a doua oară mi s-a părut cam dur (exact așa i s-au părut și Ștefaniei imaginile ea nevăzând filmul). Și tot pe zid erau proiectate și imagini live din timpul concertului. Ce să spun decât că Roger Waters cântă, arată și rezistă (un concert de cel puțin 3 ore si 30 min) într-un mare fel pentru vârsta lui. În plus a fost primul concert la care am cântat, atât de mult mi-a plăcut, atât de mult se pare că l-am dorit, chiar dacă nu am spus-o.
Concertul a fost mult mai mult decât un concert, cu totul deosebit, cu toate poveștile de pe ecran într-un show de peste 3 ore, a fost copleșitor, am plecat de acolo cu o încărcătură sufletească pe care nu am simțit-o la nici un concert.
 |
| Pe peluza Casei Poporului |
 |
| Avionul din fundal a fost cel care a spart zidul la prima melodie a show-ului |
 |
| Roz sau? |
 |
| Gri? |
 |
| Metallica vs Pink Floyd |
 |
| Zidul ........ |
 |
| Another brick in the Wall |
 |
| La sfarsitul concertului am primit un suvenir cu însemnele din imagine |
 |
| Big Mother is Watching YOU |
Închei articolul cu Hey You și cu un vers din el foarte adevarat: Together We Stand, Divided We Fall
După Ștef concertul în 3 cuvinte a fost:
Legendar, Fabulos, Minunat
