Despre cum m-am apucat de pictura Ebru

Anul trecut în septembrie o tot auzeam pe Diana Slav că se apucă de tehnica picturii pe apă, nu știu de ce dar aveam o reținere în a o întreba ce și cum despre pictură. Dar într-o zi când deja auzeam a treia oară că se apucă de pictură pe apă, am spus de ce să nu întreb. Zis și făcut: I asked the magic question și uite așa am aflat detalii.

Tehnica picturii pe apă Ebru este o artă tradițională turcească, cursurile fiind organizate chiar de Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanta. Am rugat-o pe Diana să întrebe câteva detalii organizatorice și când am văzut că au program destul de flexibil și nu depinzi de o oră fixă la care să ajungi, mi-am propus să încerc.

Am ajuns și la prima sedință de pictură Ebru, a fost ca în prima zi de școală: aveam la mine halat, mânuși și curiozitate mare, cum e să pictezi pe apă, cum o să fac eu asta? Întrebările nu vin fără un temei, sunt destul de antitalent la lucrul manual. Prima dată am aflat că se folosesc culori speciale, făcute din materiale din natură, nimic sintetic, aduse din Turcia, care combinate cu terebentină și cu fiere de vită obțin proprietatea de a nu se amesteca una cu alta. Pensulele sunt făcute din păr de cal, iar tăvița conține o substanță gelatinoasă care nu permite culorilor să se scufunde pe fundul tavei, astfel ele rămân la suprafață și se pot imprima pe hârtie.

Am început prin a ne arăta care este tehnica de împraștia culoarea în tavă , mai exact cum să-ți miști încheietura, unde să lovești pensula și dacă îți iese culoarea ar trebui să fie împrăștiată uniform în toată tava. După ce ai terminat de pus culoarea, este necesara o coală de hârtie (o hârtie specială, adusă tot din Turcia), pe care cu grijă o pui deasupra tavei, dacă s-au format bule de aer, încerci cu ajutorul unei unelte (un bețișor din metal cu un mâner de lemn) să presezi coala de hârtie pentru a împrăștia aerul. După care scoți hărtia atingând tava , astfel încât surplusul de apă să rămână în tavă.

Și ce să vezi, merge!!!! și este și frumos pe deasupra. Ni se explică faptul că picăturile trebuie să fie cat mai mici, evident ca în primele planșe aveam picaturi destul de mari, dar totul e de execițiu, de cum își miști mâna de distanță, de culoare.

Și uite așa în fiecare săptămână Lunea spuneam prezent la ora de Ebru, încet, încet am trecut de la simple picături însemnând de fapt baza pentru a picta ceva, la modele. Mai intai am modelat doar baza cu unealta de care v-am spus mai devreme și dupa multe luni am început sa facem și modele (trifoi, stele, fluturi, melci, orhidee (Vladimir s-a tot chinuit), yin and yang, tot ce îti trecea prin cap puteai să faci acolo, dar trebuia să-ti iasă intr-un final lalea :) )

Din păcate nu am poze de la atelier, dar o să actualizez articolul cu poze de la orele urmatoare pentru că aceste cursuri nu s-au terminat. În vară urmează să se termine din păcate.
Acum că am terminat cu partea de detalii tehnice, să trecem la partea fun: oamenii de acolo (Mehlika - profa noastră e o super drăguță, venită din Istanbul, special pentru cursul ăsta), timpul care parcă zbura când eram acolo, relaxarea, starea de bine...
Am râs acolo de la subiecte gen bancuri până la aspiratoarele lui Erol :), am băut ceai, am mâncat tort, am ieșit la cafea, am facut origami, am ascultat muzică turcească, am primit mici suveniruri, ne-am întâlnit de-am jucat Rețeaua Energetică, primul meu board game, thank you Sanda!

Este frumos să te apuci de un lucru nou, nu aveam idee cu ce se mănâncă, dar am încercat și a meritat. După ce termin cursul de pictură, o să mă înscriu la cel de artă fotgrafică, și pentru cei interesați se va găsi ceva la Centrul Cultural Turc Yunus Emre!

Printre primele lucrari

Printre primele modele

In topul preferatelor

Öbek - chinuiala mare

Lalele

Floricica

Si-un trifoi

Lalele

Concertul anului: Together We Stand, Divided We Fall - Roger Waters - The Wall

Vacanța de toamnă : cea mai a anului, a început cu un concert: cel mai cel al anului: Roger Waters - The Wall

De fiecare dată când plecăm in vacanță încercăm să pregătim totul cu multă migală (adică eu Mircea) încercând ca pe lânga obiectivul principal sa vizităm și ce mai este prin împrejurimi. Anul ăsta din lipsă de timp am pus doar punctele principale pe hartă si apoi am lăsat totul să curgă de la sine. Și se pare că hazardul are un rol important în reușita unei vacanțe. 

Prima zi a fost de îndeplinire a unui vis : nu credeam să mai am vreodata șansa de a vedea un concert Pink Floyd live. În cazul acesta a fost o bucățică din ei : Roger Waters cu The Wall! Deși nu sunt dependent de muzică (aș putea sa merg ore întregi cu mașina fără a simți lipsa ei, preferând să ascult liniștea și să mai comunic cu mine însămi) când a murit Freedie Mercury, deși nu știam mai nimic despre el, am suferit pentru că frânturile de concerte pe care le-am văzut mi-au ajuns la suflet și m-am gândit că ar fi fost frumos să îl fi văzut live.
Cât despre The Wall prima oara am auzit de album când Roger Waters a cântat albumul în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990. Mai târziu am văzut filmul și din ce am mai citit despre ei, eram sigur că nu voi mai avea vreodata șansa de a ii vedea într-un concert. Biletele la concert le-am primit de la Ștef de Crăciun, așa că momentul a fost îndelung așteptat.
Plecarea din Constanța a fost pe la o oră normală (anormală pentru noi deoarece preferăm o plecare pe la 2-3 dimineața pentru a câștiga o zi credem noi) si primul obiectiv era un service în București unde trebuia să o dotăm pe Christmăsica noastră cu scut și să o pregătim pentru drumurile "perfecte" pe care reușim mereu să le găsim in concedii. Ei bine da Christmăsica este mașinuța noastră care se pregătea de prima ei experiență românească cu ai săi noi proprietari.

Nu-i așa că este frumoasă ? (mă refer la  Ștef, șoferița)

Ziua în București a trecut destul de repede (incluzând un mic somn de prânz, de altfel singurul din acest concediu și o vizită la mall care a avut două scopuri bine definite : expoziția DaVinci și cumpărarea a câteva perechi de șosete care să înlocuiască stocul care ar fi trebuit să se afle în bagaje, dar trona triumfător în debara).

Așa că în jur de de 17:00 am plecat spre concert pentru a încerca să prindem niște locuri cât mai bune. C. care avea bilet la Gazon A a decis să vină cu noi la Gazon B și deși aveam cele mai ieftine bilete au fost cele mai bune locuri pe care le-am fi putut avea : locurile erau pe peluza Casei Poporului, care fiind puțin în pantă permitea tuturor să vadă scena în toată splendoarea ei! A fost primul concert pe care Ștef a putut să îl vadă fără să se chinuie.

Scena era formata din ''căramizi'' și în partea întai a concertului s-a construit zidul, iar în cea de-a doua parte s-a dărâmat zidul. Pe zid erau proiectate imagini din războaiele americane actuale: cu victime, eroi, soldați, copii, bucuria întoarcerii acasă, din filmul celor de la Pink Floyd-The Wall, film pe care prima dată când l-am văzut mi-a plăcut, în schimb a doua oară mi s-a părut cam dur (exact așa i s-au părut și Ștefaniei imaginile ea nevăzând filmul). Și tot pe zid erau proiectate și imagini live din timpul concertului. Ce să spun decât că Roger Waters cântă, arată și rezistă (un concert de cel puțin 3 ore si 30 min) într-un mare fel pentru vârsta lui. În plus a fost primul concert la care am cântat, atât de mult mi-a plăcut, atât de mult se pare că l-am dorit, chiar dacă nu am spus-o.
Concertul a fost mult mai mult decât un concert, cu totul deosebit, cu toate poveștile de pe ecran într-un show de peste 3 ore, a fost copleșitor, am plecat de acolo cu o încărcătură sufletească pe care nu am simțit-o la nici un concert.

Pe peluza Casei Poporului

Avionul din fundal a fost cel care a spart zidul la prima melodie a show-ului

Roz sau?

Gri?

Metallica vs Pink Floyd

Zidul ........

Another brick in the Wall

La sfarsitul concertului am primit un suvenir cu însemnele din imagine 

Big Mother is Watching YOU

Închei articolul cu Hey You și cu un vers din el foarte adevarat: Together We Stand, Divided We Fall

După Ștef concertul în 3 cuvinte a fost:
Legendar, Fabulos, Minunat