Ziua II : Bratislava - Hallstatt - 393 km

A doua zi, revigorați de somnul în cort, am luat un mic dejun plin de bunătăți aduse de pe plaiuri mioritice, am strâns totul și am plecat la drum. A fost o prima zi în Austria, superbă, plină de surprize în lungime de vreo 120 km, oferite de gps-uri (unul instalat pe telefon și un pda), am văzut pentru a doua oară Dunărea și am reușit să ajungem seara în Hallstat, un orășel minunat, care va avea, așa cum merită, un articol separat.

Dupa masă, pe la 08.30, aveam deja strâns totul, așa că am purces la drum spre ceea ce trebuia să fie partea principală a concediului. Am reușit să ratăm ieșirea spre Austria și cum următorul loc pe unde puteam să întoarcem era la vreo 20 de km distanță ne-am conformat și așa am adăugat primii kilometrii extra din acea zi. Adica vreo 45. Din păcate, unul din dezavantajele autostrăzilor, este faptul că de obicei de-a lungul lor peisajul este destul de anost, așa ca din punctul meu de vedere dacă tot e să ocoliți mai bine încercați un drum lateral, care are avantajul de a oferi peisaje noi și oferă imagini mult mai plăcute decât autostrăzile.

După ce am revenit pe drumul cel bun, am intrat în Austria foarte repede și ne-am oprit la prima benzinărie pentru a ne cumpăra vignetta (10 zile - 8 euro sau dacă stați mai mult de 3 săptămâni mai avantajos este sa va luați pe două luni - 23 euro) și o cafea care era absolut necesară. În timpul petrecut la benzinărie am fost și la toaletă și am rămas impresionați de cât de curată putea fi aceasta și cât de frumos mirosea înăuntru. La următoarea oprire, foarte aproape de Krems, am rămas chiar și mai uimiți de o toaletă publică, gratuită, care avea un design deosebit, atât în exterior cât și în exterior; iar surpriza supremă a fost faptul că toaleta era dotată și cu dușuri, care costau un simbolic euro pentru 15 minute. Așa că primul lucru care ne-a impresionat cu adevărat în întâlnirea cu Austria au fost toaletele. Iar la vreo 10 km de Krems sătui de ocoluri am făcut ceva urâțel și anume am dat cu spatele pe o intrare pe autostradă deoarece hotărâsem că enough is enough.

Pentru această vacanță ne-am cumpărat trei ghiduri : unul cu Austria de la Thomas Cook (editura Niculescu), Munchen de la Berlitz (editura Aquila) și Vienna de la Adlibri. Azi voi descrie despre ghidul de călătorie despre Austria, care a fost foarte util prin faptul că în afară de atracțiile principale, cuprinde idei pentru tururi de câte o zi, aceasta fiind și inspirația pentru această primă zi : Krems - Melk. Pe lângă descrierea principalelor atracții de pe traseu aveți incluse și hărți ale traseului. A costat 29 de lei și cred că a meritat, mai ales că este destul de mic și ușor de cărat.

Valea Wachau face parte din patrimoniul UNESCO din anul 2000 pentru peisajul riveran mărginit de munți dar și pentru așezările umane, precum și utilizarea agricolă a terenurilor, aceasta fiind cuprinsă între Krems și Melk, localități între care se află și probabil cea mai celebră pista de biciclete din Austria. În 2000, centrul orașului Krems a fost adăugat pe lista obiectivelor UNESCO. Este un oraș boem, cu un centru care este foarte bine păstrat și o plimbare prin acesta este foarte relaxantă și liniștită. Înainte de a intra am mers să căutăm centrul de informații turistice, care avea la intrare un raft cu hărți ale orașului deoarece acesta se deschidea după ora 12:00. La intrarea în centrul vechi te întâmpină poarta Steiner, o poartă după care par să te aștepte domnițe și domni îmbrăcați în straie medievale. Din păcate pe noi ne-a întămpinat doar o liniște monumentală, ținând cont că am ajuns acolo duminică în jurul prânzului. Inițial ni s-a părut ciudat că nu era nimic deschis fiind un oraș turistic, dar ne-am dat seama că este de fapt normalitate și nimic altceva. Ca fapt divers aici s-a născut mama lui Franz List, Maria Anna Laager în 1788. Fiind totul închis, am vizitat doar biserica Sfântul Vitus și biserica piariștilor.

Poarta Steiner

Un cântar în drum spre centrul de informații turistice

Balcon de prințesă (pentru cunoscători)

Coloana trinității

Stema Austriei

În drum spre biserica piariștilor

Biserica Piariștilor

Un intrând

asezonat cu o broască cabalină

Abația Göttweig

Coloana Mariei

O locomotivă CFR într-un magazin de trenulețe și accesorii

De la Krems am pornit de-a lungul Dunării (sau pistei de biciclete) spre Melk. Am vrut să ne oprim și în Dürnstein deoarece de la distanță ne-a atras biserica cu turla albastră, dar se pare că toată lumea a hotărât să facă exact același lucru o dată cu noi, așa ca după 20 de minute de căutat loc de parcare ne-am decis să continuăm drumul spre Melk. Deasupra orașului se află ruinele vechilor metereze unde se pare că a fost întemnițat Richard Inimă de Leu, de către Leopold al V-lea în 1192/1193, nemulțumit de împărțirea prăzilor aduse din cruciadă; parte din banii de recompensă au fost utilizați pentru ridicarea zidurilor stravechii Viene. Am găsit în ghid scris de o bisericuță gotică, toate celelalte din zonă fiind în stil baroc, așa că am decis să ne oprim în St. Michael un sat cu doar 36 de locuitori. Biserica este foarte frumoasă, în turnul de la intrare se poate urca, iar cimitirul din curtea biserici este bine întreținut.

Biserica din St. Michael

Cimitirul (buhuhu)

Castelul Hinterhaus deasupra orațului Spitz

Ruinele castelului Aggstein vizibile pe partea stângă a Dunării pe drumul spre Melk

    Pe o căldură toridă am ajuns la abația Melk o mănăstire enormă situată exact deasupra Dunării (cred că o croazieră poate să ofere o imagine superbă asupra acesteia). În parcare, deja înfometat și obosit, îmi cam pierdusem cheful de vizitat; Ștef știindu-mi starea de ciufuțenie mi-a dat un energizant (adică niște biscuiți) și a reușit să ma convingă că o să merite. Melk este o mănăstire benedictină reconstruită în stil baroc austriac între 1702-1736 de arhitectul austriac Jakob Prandtauer și decorată în interior de opera lui Antonio Benduzii; istoria abației, ca parte integrantă a ordinului benedictin, a început în 1089 când fortăreața aflată în acel loc a fost donată de către Leopold al II-lea ordinului. Intrarea pentru adulți costă 9,50 euro aceasta cuprinzând pe lângă biserică și camerele muzeului, bastionul și grădinile mănăstirii, dar conform site-ului oficial intrarea va fi 10 euro începând cu anul următor (http://www.stiftmelk.at/englisch/index.html). Turul începe cu Sala Benedictină și continuă cu Curtea Prelaţilor, Scările Imperiale, Camerele Imperiale, astăzi sălile de expoziţie (un muzeu foarte frumos realizat cu multe exponate vechi, dar care au un un foarte mare dezavantaj dacă nu alegeți un tur cu ghid și anume faptul că nici una dintre ele nu are scrise explicațiile in limbă engleză), Sala de Marmură (doar ramele ușilor fiind din marmură autentică), Terasa, Biblioteca, Biserica şi Curtea lui Coloman. Conform site-ului oficial în jurul lui 1400, datorită importanței foarte mari aceasta conține mai multe relicve sfinte, cea mai importantă dintre ele fiind o bucată din sfânta cruce, dar din păcate nu există alte informații referitor la situația acesteia în prezent. În secolul 15, mănăstirea a fost punctul de plecare al uneia dintre cele mai importante reforme monahale medievale, "Reforma Melk", și a avut legături strânse cu umaniștii de la Universitatea din Viena.
   Umberto Eco s-a documentat aici pentru romanul său "Numele trandafirului" şi, în semn de apreciere, a dat numele "Adso von Melk" unuia dintre personajele principale, anume tânărul ucenic al călugărului franciscan William de Baskerville, însărcinat cu investigarea morţii unor monahi dintr-o mânăstire din nordul Italiei.
   Biblioteca are accesibilă pentru vizitatori doar o cameră mare și una mică, cărțile fiind de fapt păstrate în 12 camere (deoarece nu este permis fotografiatul în interior va ofer un link cu poze din mănăstire ce cuprind și camera vizitabilă a bibliotecii). Aceasta conține în jur de 100000 de cărți, din care 750 sunt tipărite înainte de secolul XV. Plafonul bibiliotecii este decorat cu o reprezentare simbolică a credinței. În centru un personaj feminin este recunoscut ca alegorie a credinței și este înconjurată de patru grupuri de îngeri, care reprezintă cele patru virtuți cardinale: înțelepciunea, dreptatea, tăria și cumpătarea. Cele patru sculpturi din lemn sunt reprezentări ale celor patru facultăți: Teologie, Filosofie, Medicină și jurisprudență spre deosebire de sala de marmură care are o reprezentare laică avându-i în centru pe Palas Atena (simbol al înțelepciunii) și Hercules (simbol al cuceririi). Turul își atinge punctul culminant la intrarea în biserică, punctul central al întregii abații, locul în care simți cum Divinitatea se hotărăște câteodată să se odihnească și printre noi, a cărei altar central este dedicat sfinților Petru și Pavel. Altarul din partea stângă a altarului este dedicată sf. Coloman, ale cărui rămășițe pământești sunt depuse într-un sarcofag, iar altarul din partea dreaptă este dedicată lui Benedict, sarcofagul său fiind gol.
   Curtea lui Coloman (potrivit legendei, fiul unui rege din Irlanda aflat în pelerinaj spre Ierusalim, a fost martirizat în 1012, în Stockerau, în apropiere de Viena, în această zonă de frontieră periculoasă el a fost suspectat de spionaj din cauza limbajului său ciudat și a îmbrăcământei sale, a fost apoi închis, torturat, și în cele din urmă spânzurat de un copac bătrân. Minunile care au avut loc după moartea sa au făcut populația locală să îl venereze pe Coloman), cu a sa statuie dedicată sfântului patron al abației și orașului, încheie turul unui loc pe care ar fi păcat să nu îl treceți printre obiectivele voastre când vă hotărâți sa vizitați Austria.