duminică, 11 noiembrie 2012

Hallstatt - my dream village

ZIUA 2: Hallstatt

Și tot pe drum pe drum cum ne învățasem, dar încă la începutul vacanței, ne regăsim în drum spre Hallstatt. Mi-a povestit Mircea încă de acasă, că a găsit un orășel foarte frumos, pe malul unui lac, unde ne putem satisface și pofta de munte, mai exact putem să facem o drumeție până sus, unde o să găsim un view point, Five Fingers, care te lasă fără răsuflare la propriu, fiind cumva suspendat peste munte, mi-a arătat doar câteva imagini de sus, și eram deja cucerită de el încă de acasă.


Drumul spre Hallstatt

Drumul până la Hallstatt a fost minunat, era într-o duminică și din fericire eram pe partea bună de drum, mai exact se pare că și austriecii au ambuteiaje în weekend, și în acea duminică toată lumea se întorcea acasă după un weekend în deplasare. Trebuie să recunosc, mă simțeam foarte bine când vedeam că noi ne deplasăm și cei de pe partea cealaltă stau, gândindu-ma că locul spre care ne îndreptăm merită văzut. Foarte mulți motocicliști pe drum, și foarte ok, mai toți în grupuri, primul și ultimul purtând veste sau ceva accesorii reflectorizante. Revenind la drum, marea parte a drumului am făcut-o de-a lungul mai multor lacuri, lacul pe partea stângă și muntele pe dreapta. Era destul de târziu, am stat mai mult decât ne așteptam la Abația Melk și ne-am dat seama că vom ajunge mult mai târziu decât estimam în Hallstatt, plus că din păcate nici vremea nu ținea cu noi, cerul fiind destul de întunecat. Pe drum, am dat de multe tunele și la toate așteptai cu sufletul la gură să vezi ce peisaj idilic îți mai rezervă luminița de la capătul tunelului. Am ajuns aproape de Hallstatt și evident la intrare un alt tunel, care era doar pe o singură bandă, doar pentru cei care intrau în oraș și tunelul era întrerupt de o cascadă care curgea mai departe pe sub el, iar după ce am intrat din nou în tunel, am fost: Wow! What was that? și ca să fiu sinceră, atunci pe moment nu deslușisem exact cum, ce era, abia văzusem cascada. nd ne plimbam a doua zi, mi-am dat seama că tunelul este întrerupt de cascadă și că ea își continuă căderea sub șosea.
 
video
                                              Prin tunel, pe lângă cascadă, până în Hallstatt

Pe la 19.30 am ajuns și din cauza vremii, dădea să plouă, am hotărât că mai bine căutăm întâi campingul. Din păcate nu am avut un GPS foarte strălucit (după cum v-a spus și Mircea în articolul Bratislava-Hallstatt) și am mai pierdut 30 minute căutând campingul, dar am văzut colțuri poate nu așa vizitate ale Hallstatt-ului: o pădurice la baza muntelui, care sinceră să fiu părea să fie un loc perfect de camping, cu mult verde, cam umbră ce-i drept, fiind pădure, dar pe de altă parte mult prea aproape de natură, parcă se simțeau prea aproape animalele :). Am reușit să ne conversăm (mai mult prin semne ce-i drept) cu câțiva localnici care ne-au spus că suntem departe, campingul fiind în centru, așa că am făcut cale întoarsă și l-am găsit până la urmă,  și nu trebuia să facem altceva decât să ținem drumul drept de la intrare în Hallstatt; se pare însă că un drum drept a fost prea dificil pentru GPS-ul nostru. Din păcate deja începuse să picure, și tare teamă îmi mai era de ploaie, fiind a doua noapte cu cortul din viața mea, ma gândeam că ne vom uda / inunda / orice (chiar și trăsnet) se mai poate întâmpla pe ploaie și va trebui sa renunțăm la cort.

Doamna de la recepție, foarte draguță, a văzut că se aproprie furtuna și ne-a spus că putem plăti mai târziu și să fugim să ne alegem un loc. Eu am ales locul, din punctul meu de vedere după o logică destul de bună: vine furtuna și ca să fim cât mai feriți ne punem cortul într-un loc cu copaci. După ce a început să plouă cu găleata ne-am dat seama ca locul ales este în vale și toată apa se adună sub cortul nostru. Am observat acest lucru din mașină :), deoarece Mircea, băiat bun, nu m-a lăsat să îl ajut. Până la urmă furtuna a început, noi eram încă cu cortul nedesfăcut, nu că asta ar fi fost problema, se desface în câteva secunde, dar trebuia pironit ca să spun așa. După cum spuneam, Mircea s-a apucat să monteze cortul, pe o ploaie torențiala, eu în mașină, filmând și el afară muncind, da știu, ce fată nașpa sunt, l-am lăsat pe iuba singur în ploaie, dar spre apărarea mea voi  preciza ca el nu m-a lăsat și în plus am făcut o treabă buna cu filmarea. Din păcate am mai avut încă o idee "strălucită", aveam în mașina niște foi de cort date de tata, în caz de ne prinde ploaia, și evident că mi-am adus aminte de ele, numai că erau puse în portbagaj cu toate bagajele peste ele, si crezând cu tărie în puterea lor anti-ploaie, am făcut o varză generală în spate, acolo unde făcuse, tot Mircea, ordine în campingul din Bratislava, adică cu mai puțin de 12 ore în urmă. Am pus una sub cort, una peste cort și s-a băgat și iuba în mașina și am așteptat, și așteptat, și vedeam cum ni se inunda spațiul ales din ce în ce mai mult, apa plutea pe lângă cort. Sincer a fost fun, atunci râdeam, acum râdem, eram în a doua seară de campare și ploua de rupea. Tot my dear Mircea și-a luat inima în dinți, și-a dat sandalale jos, și-a suflecat pantaloni și a ieșit afară să mute cortul. S-a oprit și ploaia și a reușit să îl scoată din "piscină" și să îl ducă mai la deal.

video
                                                                        Înainte de potop

video
                                                                    Și după potop

Am instalat din nou cortul, acum am observat că acele foi de cort nu sunt bune, cea pe care am pus-o deasupra cortului a reținut apă și ne-a udat cortul, le-am dat la o parte sperând că se vor usca până dimineață și am decis că un duș este esențial. Ziua de campare costa 22 euro, dar a meritat toți banii, după campingul din Bratislava, care trebuie să recunosc nu m-a convins sa fiu o camping lover deoarece era destul de vechi și asta se vedea mai ales la toalete și la dușuri, cel din Hallstatt avea dotări impecabile din punct de vedere al curățeniei, dar și funcțional: feon, duș nelimitat (se poate să ai și timer, maxim 5 minute), bucătărie cu WIFI (doar atât avea). Am ieșit după un bun și binemeritat duș și am dat nas în nas cu o vulpe, chiar pe lângă cortul nostru, s-a speriat și a fugit mai repede decât să zicem vulpe.

Corturile unor bikeri cehi

Cortul nostru rezistent la apă, foarte multă apă, în noua locație

Așa nu: foaie de cort complet nefolositoare

Cina am mancat-o în micul bar/bistro, în nici un caz restaurant, din camping, nu avea decât două feluri de mâncare și multă bere. Sinceră să fiu îmi amintesc mai degrabă ce bere am băut, decât cum se numesc cele ce le-am mâncat, dar google-ul să trăiască că am aflat: Schweinsbraten with Semmelknödel dumpling and cabbage salad = Friptură de porc cu găluște de pâine și salată de varză (murată caldă), specific austriacă și destul de bună.
Bericioaică și mâncare tradițională era cam tot ce ne puteam dori la cină

Mașinuță cu trei roti, pe care am văzut-o în deplină funcțiune a doua zi

Multe casa din Austria erau îmbrăcate cu copaci de genul ăsta, erau în trend
Ulterior cinei am ieșit la o plimbărică, care și-a pus amprenta definitiv pe mine. Deși se lăsa seara și l-am văzut pe întuneric, Hallstatt-ul m-a cucerit definitiv și irecuperabil. Mai întâi am ajuns pe o mică insulă, care era toată verde, avea o iarbă pe care o simțeai udă din cauza ploii de mai devreme, dar care te îndemna să te descalți și să îți treci picioarele prin ea. Era legată de țărm printr-un podeț, pe sub el o grămadă de rațe, și lacul (care se numește la fel ca și orășelul) la țărm avea o culoare azurie, datorită unui pârâu care se vărsa în el. Partea aia de Hallstatt, prin faptul ca ne-am găsit singuri pe o insulă (ce-i drept, probabil artificială, și foarte foarte mică), pentru mine a căpătat o alură idilică. Avea și o bancă pe margine, am luat un loc și ne-am făcut planuri pentru a doua zi, ne-am bucurat de liniște și după 10 minute am luat-o la pas, noaptea prin Hallstatt, spre centru, în liniște, fără aglomerația turiștilor.
Așa se vedea orășelul de pe podeț

Hallstatt de pe insulă

Băncuță și rațe
video
                                                       The silence caught on camera


Restaurant cu lampadare frumoase

Și terasă cu lampadare frumoase

Am mers pe o stradă pietonală, principală de altfel, și ni s-au scurs ochii dintr-o vitrină în alta, cu gândul că a doua zi le vom vizita pentru suveniruri sau doar pentru a le vedea de mai aproape. Este primul oraș din vacanța asta unde am văzut magazine cu tematică de Crăciun chiar dacă era iunie, majoritatea cu globuri sau obiecte decorative din sticlă. Globurile superbe, cu tot felul de motive de iarnă, de sărbători, diferite față de ale noastre, dar la fel de frumoase, foarte foarte scumpe în schimb, cele mici costau de la 17 la 30 euro, și erau mici, mici, mici, iar cele medii si mari, erau de pe la 30 euro în sus. Erau minunate și le-aș fi luat pe toate, dar bagajele noastre ar fi fost mult mai "sensibile" și mult mai prețioase. Am găsit o patiserie unde urma să mâncăm a doua zi ștrudel și alte nebunii, am ajuns în piața centrală și am hotărât să ne întoarcem.
Globulețe minunate


Aproape de centru
Pe drumul de întoarcere pentru varietate am ales un alt drum, printre căsuțe, fără să ne dăm seama cum sunt ele de fapt, unele peste altele, că am schimbat nivelul, că am trecut pe lângă o cascadă (deși ne intriga zgomotul) și din păcate era mult prea întuneric pentru camera noastră foto.

Am avut o noapte ploioasă și un cort rezistent, a fost a doua noapte de cort și prima noapte de ploaie din vacanța noastră, nu a fost o noapte prea plăcută, deoarece m-am trezit de multe ori din cauza ploii, dar când vedeam ca nu suntem uzi, adormeam repede la loc. Până la urmă ne-am trezit uscați și asta era cel mai important



Stef-11.11.2012






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu