Despre cum m-am apucat de pictura Ebru

Anul trecut în septembrie o tot auzeam pe Diana Slav că se apucă de tehnica picturii pe apă, nu știu de ce dar aveam o reținere în a o întreba ce și cum despre pictură. Dar într-o zi când deja auzeam a treia oară că se apucă de pictură pe apă, am spus de ce să nu întreb. Zis și făcut: I asked the magic question și uite așa am aflat detalii.

Tehnica picturii pe apă Ebru este o artă tradițională turcească, cursurile fiind organizate chiar de Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanta. Am rugat-o pe Diana să întrebe câteva detalii organizatorice și când am văzut că au program destul de flexibil și nu depinzi de o oră fixă la care să ajungi, mi-am propus să încerc.

Am ajuns și la prima sedință de pictură Ebru, a fost ca în prima zi de școală: aveam la mine halat, mânuși și curiozitate mare, cum e să pictezi pe apă, cum o să fac eu asta? Întrebările nu vin fără un temei, sunt destul de antitalent la lucrul manual. Prima dată am aflat că se folosesc culori speciale, făcute din materiale din natură, nimic sintetic, aduse din Turcia, care combinate cu terebentină și cu fiere de vită obțin proprietatea de a nu se amesteca una cu alta. Pensulele sunt făcute din păr de cal, iar tăvița conține o substanță gelatinoasă care nu permite culorilor să se scufunde pe fundul tavei, astfel ele rămân la suprafață și se pot imprima pe hârtie.

Am început prin a ne arăta care este tehnica de împraștia culoarea în tavă , mai exact cum să-ți miști încheietura, unde să lovești pensula și dacă îți iese culoarea ar trebui să fie împrăștiată uniform în toată tava. După ce ai terminat de pus culoarea, este necesara o coală de hârtie (o hârtie specială, adusă tot din Turcia), pe care cu grijă o pui deasupra tavei, dacă s-au format bule de aer, încerci cu ajutorul unei unelte (un bețișor din metal cu un mâner de lemn) să presezi coala de hârtie pentru a împrăștia aerul. După care scoți hărtia atingând tava , astfel încât surplusul de apă să rămână în tavă.

Și ce să vezi, merge!!!! și este și frumos pe deasupra. Ni se explică faptul că picăturile trebuie să fie cat mai mici, evident ca în primele planșe aveam picaturi destul de mari, dar totul e de execițiu, de cum își miști mâna de distanță, de culoare.

Și uite așa în fiecare săptămână Lunea spuneam prezent la ora de Ebru, încet, încet am trecut de la simple picături însemnând de fapt baza pentru a picta ceva, la modele. Mai intai am modelat doar baza cu unealta de care v-am spus mai devreme și dupa multe luni am început sa facem și modele (trifoi, stele, fluturi, melci, orhidee (Vladimir s-a tot chinuit), yin and yang, tot ce îti trecea prin cap puteai să faci acolo, dar trebuia să-ti iasă intr-un final lalea :) )

Din păcate nu am poze de la atelier, dar o să actualizez articolul cu poze de la orele urmatoare pentru că aceste cursuri nu s-au terminat. În vară urmează să se termine din păcate.
Acum că am terminat cu partea de detalii tehnice, să trecem la partea fun: oamenii de acolo (Mehlika - profa noastră e o super drăguță, venită din Istanbul, special pentru cursul ăsta), timpul care parcă zbura când eram acolo, relaxarea, starea de bine...
Am râs acolo de la subiecte gen bancuri până la aspiratoarele lui Erol :), am băut ceai, am mâncat tort, am ieșit la cafea, am facut origami, am ascultat muzică turcească, am primit mici suveniruri, ne-am întâlnit de-am jucat Rețeaua Energetică, primul meu board game, thank you Sanda!

Este frumos să te apuci de un lucru nou, nu aveam idee cu ce se mănâncă, dar am încercat și a meritat. După ce termin cursul de pictură, o să mă înscriu la cel de artă fotgrafică, și pentru cei interesați se va găsi ceva la Centrul Cultural Turc Yunus Emre!

Printre primele lucrari

Printre primele modele

In topul preferatelor

Öbek - chinuiala mare

Lalele

Floricica

Si-un trifoi

Lalele