FITS fits me - partea II

V-am povestit cum a fost în prima noastră zi de FITS, a fost ca o sărbătoare, eram atât de încântați seara târziu când am ajuns la pensiune, încât pentru a doua zi ne-am făcut programul atât de legat de programul Festivalului, încât aveam doar 20 minute să mâncăm și trebuia să  fie un local foarte aproape de centru și de pietonală. Am studiat bine, bine programul și am decis ca până la urâtul moment în care eram nevoiți să plecăm, să profităm la maxim de tot ce era in program. Zis și făcut:

Ora 10.00 - Théâtre Du Soleil, CORPUL MUZICAL, Jean-Jacques Lemêtre, atelier de dans ținut în Sala „Virgil Flonda” din cadrul Facultății de Litere și Arte - ULBS. Nu știu sincer la ce ne-am gândit când am decis să mergem aici, dar a fost o experiență la care, într-o dată următoare, aș vrea să și particip; atunci am fost doar spectatori. Era un atelier care se preta foarte bine pentru studenții la arte, vă pun ceva din descrierea atelierului pe site-ul FITS ''Atelier deschis actorilor, dansatorilor, cântăreţilor şi muzicienilor. Acest stagiu este deschis oricui vrea să caute, să descopere și să experimenteze posibilitățile sonore ale propriului său corp. Vor fi propuse exerciții colective și individuale care să conducă la un proces de elaborare muzicală ce se bazează pe experiența creativă a lui Jean-Jacques Lêmetre la Théâtre du Soleil. Practica va oferi oportunitatea de a explora, în specificitatea sa, limbajul fiecărei persoane, nu doar prin voce, ci prin tot corpul [...] Demersul face apel la o nouă metodă de învățare a ritmului corpului și a metricii limbajului. Se va lucra fără instrumente muzicale pentru a utiliza potențialul ritmic, melodic, armonic al propriului corp ceea ce implică mers, mișcări, respiraţie, viteză de vorbit, timbru vocal.''

Așa a și fost, mulți studenți, sală relativ mică, un prof care semăna cu Gandalf, un atelier în care corpul tău era lăsat să imite toate orătăniile pământului, dar nu numai vocal, ci și prin dans, mișcări. A fost uau, și nu m-am înscris cumva de rușine, m-am gândit că nu am nici o treabă cu dansul și în plus toți studenții erau îmbrăcați în haine de antrenament, păreau și puțin nerăbdători, întrebători, poate emoționați, și nu m-am gândit decât la faptul că un economist în blugi nu are ce căuta acolo; îmi pare rău că am refuzat invitațiile maestrului de la început, dar chiar și așa a fost o experiența de neuitat. Ce am povestit aici este puțin, foarte puțin; omul ăsta și ce iese din mâinile lui și un scaun întors invers reprezintă un festival în sine

Jean-Jacques Lemêtre imagine preluata de pe http://glenngouldvariations.tumblr.com/participants

Ora 15.00 - Les Goulus, CUPIDONII, călăreții de cu o zi înainte, astăzi s-au transformat în cupidonii, Doamne și ce cupidoni, mult prea sumar îmbracați și mult prea îndrăzneți, doamnele de la patiserie și alte câteva ''norocoase'' de pe stradă au fost lovite de săgeata lui Cupidon. Ce mi-a plăcut la ei, e că erau funny, ce mi-a plăcut la noi: că românul nu și-a pierdut umorul, doamnele păreau chiar încântate și domnii care le însoțeau au fost niște domni și au luat tot spectacolul exact cum era, ca pe o glumă bună.

Mon amour Philippe

Ora 14.00 - Librăria Humanitas „Constantin Noica” Spectacol lectura Veronica D. Niculescu -  ROȘU, ROȘU CATIFEA

A fost primul meu spectacol de lectură, nu am mai participat la așa ceva, iar locația nu putea fi mai bună. Subsolul librăriei Humanitas seamănă cu o cramă, numai că pereții sunt căptușiți cu cărți nu cu butoaie de vin. Textul și interpreții erau simpatici, părerea mea, după părerea lui Mircea a fost un moment foarte potrivit pentru un pui de somn, noroc că stăteam în spate :)

Am doar 2 poze de aici și asta este cea mai clara :(

Ora 16.00 - Divine Quincaillerie, BOEMII. Aveau o melodie care mi s-a imprimat atât de bine, încât chiar dacă nu o pot fredona, mă duce cu gândul la cutiuțele muzicale de pe vremuri. Erau patru personaje cu un cărucior, care păreau să redescopere lumea. În timpul spectacolului ne-am pus la o masă să mâncăm și ajungând pe lânga noi, a devenit Mircea vedetă, mai exact a făcut un troc, a primit o oală de la Boemi, în schimbul gecii lui :) Au revenit până la urmă, la obiectele proprii.

Boemii - desi erau din Franta, aveam muzica in italiana

Poveste de dragoste intre o geaca si o papusa

Și ultimul spectacol înainte de drum, un spectacol mult dorit de către Mircea:

Ora 17.00 - Brincadeira, IN RITMUL TOBELOR. Numai când spun Brincadeira mă gândesc la Rio, la carnaval, veselie, dans ... (oamenii aștia sunt din Spania ce-i drept, dar la asta mă gandesc). Așa a și fost, bucurie, veselie, energie, oameni tineri și frumoși, care făceau din tobe instrumentul cel mai minunat de pe pământ. Au fost extraordinari, i-am urmat de pe Pietonala Nicolae Bălcescu până pe scena din Piața Mare și nu mai plecam, deși ne propusesem să nu stăm până la final.

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 6 – 15 iunie, este sub genericul „Unicitate în Diversitate” și pe pagina lor de Facebook SibFest, pe lângă program au început să dea și câteva detalii despre spectacole, am văzut că sunt și ateliere, și spectacole stradale, și concerte și multe altele, îmi pare rău că ratez începutul, dar finalul va fi grandios, vom fi la Faust a lui Purcărete.

Ultima poza din Sibiu a fost asta:

Sper sa nu uit să fac una la fel și la ediția asta

FITS fits me - Partea I

M-am hotărat să finalizez postările neterminate, iar această postare era din iunie. Nu aveam nimic scris în articol, decât titlul, care a fost inspirația lui Mircea și pozele pe care le veți vedea mai jos.

Să purcedem la scris:

În iunie am mers în concediu în țara noastră minunată și am ajuns și în Sibiu, cred că am mai scris, dar voi mai scrie că în Sibiu m-am îndrăgostit, tot timpul mă gândesc la asta când spun Sibiu.

Și in Sibiu era Festivalul International de Teatru!

Era tot o sărbătoare, toată lumea într-o frenezie continuă, foarte mulți organizatori străini, nu era Sibiul pe care îl știam, plin de turiști, era Sibiul care avea treaba, avea un festival de organizat și deasemenea foarte activ pe Facebook.

Deși am stat foarte puțin în Sibiu, mai exact o zi, de marți pe la 14.00 pâna miercuri la 18.00, lumea care se perinda pe străzi, probabil alergând de la un spectacol la altul, era aceeași, îmi dădea impresia că ar trebui să-i salut :), ne vedeam cel puțin de 2 ori pe zi.

Prima grijă pe care am avut-o a fost să caut bilet la teatru, la centrul de informare al festivalului care era la Teatrul National Radu Stanca, am primit un ghid cu orarul spectacolelor din fiecare zi. Marți la ora 7 aveau Trei Surori, de A. P. Cehov, interpretat de Teatrul Nebolshoy St. Petersburg, vreau sa il văd de mult timp, dar aștiam înainte să întreb că nu mai sunt bilete. Am mers să ne luăm bilete de la libraria Humanitas (este de văzut dacă treceți prin Sibiu, la demisol este foarte frumoasă, un beci specific caselor din Ardeal, care seamăna cu o cramă, dar o cramă plină de cărți, muzică...) și am găsit bilete la Nunta, de A. P. Cehov, interpretat de The National Academic Janka Kupala Theatre (Minsk, Belarus), care începea de la ora 21.00 și era în același timp cu În ritmul tobelor, spectacol stradal, pe care evident că Mircea îl dorea să-l vadă. Sincer m-am rugat să fie bun spectacolul că altfel urma să-mi iau o grămada de boscorodeli.

În stația de autobuz de la Teatrul Național Radu Stanca erau afișate mesaje ca:

Iasul drag, fara de tei

Who is going to save the public?

Călăreții, specatacol stradal, jucat de trupa Les Goulus din Franța, este cel care mie mi-a plăcut cel mai mult. Descrierea de pe site-ul SibFest este urmatoarea:

''Trei călăreţi francezi foarte isteţi fac o demonstraţie despre cum se antrenează pentru următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice. Deşi, uneori, sunt puţin ridicoli, atitudinea franceză este mereu prezentă. Un spectacol care îmbină talentul actoricesc, comicul şi vizualul''

Dragilor, nu erau simpli comedianti, erau francezi care își depășiseră statutul de francezi prin faptul că faceau mișto chiar de nația lor. După spectacolul lor eram atât de bucuroasă, încăt pentru prima dată în vacanța aia eram supărată că trebuie să fiu joi acasă. Fiind primul spectacol pe care l-am vazut in cadrul FITS 2013, a doua zi ne-am umplut-o până la ora de plecare cu evenimente de tot felul.

El era Philippe, cel mai simpatic dintre ei, mai exact cel care se strămba cel mai frumos, iar calul lui se numea Angela Merkel.

El se numeste Julien și îl călarea pe Michael Jackson

Iar moderatorul și cel care coordona tot show-ul se numește Jean-Luc, și avea o mimică a feței extraordinară, era mai tot timpul cu French Attitude la el. French Attitude este modul în care râd de francezi, mai exact ia o față îngâmfată, își îndreaptă spatele și merg țanțosi ca și cum ar avea un băț în fund. Iar calul lui negru se numea cum altfel decât Oana Zăvoranu :)

Mircea cu fața de French Attitude, din alta vacanță ce-i drept, dar am pus-o să vă faceți o idee

Călăreții noștrii aveau costumele in formă de cal, cu picioare false pe lăngă șa, ei de fapt stând pe picioarele proprii.

Aici au reprezentat Turnul Eiffel, Philippe peste Julien si Merkel peste Michael.

Philippe supărat că Angela Merkel nu vroia să pornească

Urmatorul spectacol a fost Blonda, Bruneta, Șatena - tot de pe site-ul Festivalului:

''În mijlocul străzii veţi surprinde trei femei captive în lumea lor. Stingherite şi singure, ele caută reconcilierea, apropierea. Teama le face să şovăie, dar curiozitatea le dă putere. Încetul cu încetul, ele cuceresc strada cu un neaşteptat suflu de mişcare, o viteză uluitoare şi seducţie feminină. În spatele unui teanc de valize veţi observa un muzician. Muzica live vă însoţeşte în această poveste-vârtej a celor trei femei aflate în căutarea acelei scântei care să le lumineze vieţile.''

Asta era decorul lor

Bagaje pentru vacante viitoare

Trei fete, cu o energie dată la maxim, ignoră bărbatul de lăngă ele, care cânta live la chitara, pentru a reconstitui un manechin care era împărțit în mai multe bagaje. Zâmbesc, urlă, se ceartă, se împacă, se dezbracă, se gătesc toate pentru el, un manechin.

Mircea absorbit de fete :)

Fetele foarte draguțe, deși obosite după spectacol au stat si la poze si ne-au dat si adresa d email sa le trimitem pozele

Kabaret de Poche era un teatru de papuși pe care nu l-am văzut, dar decorul arata bine.

Ochisorul lui

Dragul de Philippe

Ne-am întâlnit cu Călăreții după spectacolul fetelor, făcuseră o baie de mulțime in Piata Mare si acum plecau, Julien mi-a citit mesaul de pe tricou și mi-a spus ca Impossible is Nothing

Și am ajuns într-un final și la Nunta lui Cehov. Evident era vorba de o nuntă, dar nu orice nuntă, trebuia musai să participe un general la ea, ca să se încadreze in standardele acelor vremuri. Protagoniștii noștri însă nu au găsit un general militar, ci un locotenent de marina, si a început el să le povesteasca despre viața pe mare, atăt de plictisitor că toată lumea începuse să doarmă, inclusiv eu. Însă Mircea și cu înca unul din sală erau singurii care rădeau, lucru care nu mă putea decât bucura :). Piesa a fost mai energică decăt va povestesc eu aici, însă eu eram atât de obosită că nu am simți-o deloc.

Închei povestindu-vă că am și mâncat în această zi, și am mâncat foarte bine, la Restaurant Dobrun, vi-l recomand cu căldura, nu este chiar în centru, dar este foarte aproape.

Să nu uităm că odată ce ai văzut Sibiul în sărbătoare îti vei dori să-l revezi și a doua oară, ceea ce vom și face vom fi la cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu ce se va desfăşura în perioada 6 – 15 iunie, sub genericul „Unicitate în Diversitate”. Din păcate nu vom ajunge de la începutul festivalului, dar începând cu 9 iunie vom fi acolo și evident că vom încheia festivalul cu Faust! 
Abia aștept!!!