duminică, 19 ianuarie 2014

Concertul anului: Together We Stand, Divided We Fall - Roger Waters - The Wall

Vacanța de toamnă : cea mai a anului, a început cu un concert: cel mai cel al anului: Roger Waters - The Wall

De fiecare dată când plecăm in vacanță încercăm să pregătim totul cu multă migală (adică eu Mircea) încercând ca pe lânga obiectivul principal sa vizităm și ce mai este prin împrejurimi. Anul ăsta din lipsă de timp am pus doar punctele principale pe hartă si apoi am lăsat totul să curgă de la sine. Și se pare că hazardul are un rol important în reușita unei vacanțe. 
Prima zi a fost de îndeplinire a unui vis : nu credeam să mai am vreodata șansa de a vedea un concert Pink Floyd live. În cazul acesta a fost o bucățică din ei : Roger Waters cu The Wall! Deși nu sunt dependent de muzică (aș putea sa merg ore întregi cu mașina fără a simți lipsa ei, preferând să ascult liniștea și să mai comunic cu mine însămi) când a murit Freedie Mercury, deși nu știam mai nimic despre el, am suferit pentru că frânturile de concerte pe care le-am văzut mi-au ajuns la suflet și m-am gândit că ar fi fost frumos să îl fi văzut live.
Cât despre The Wall prima oara am auzit de album când Roger Waters a cântat albumul în Potsdamer Platz pe 21 iulie 1990. Mai târziu am văzut filmul și din ce am mai citit despre ei, eram sigur că nu voi mai avea vreodata șansa de a ii vedea într-un concert. Biletele la concert le-am primit de la Ștef de Crăciun, așa că momentul a fost îndelung așteptat.
Plecarea din Constanța a fost pe la o oră normală (anormală pentru noi deoarece preferăm o plecare pe la 2-3 dimineața pentru a câștiga o zi credem noi) si primul obiectiv era un service în București unde trebuia să o dotăm pe Christmăsica noastră cu scut și să o pregătim pentru drumurile "perfecte" pe care reușim mereu să le găsim in concedii. Ei bine da Christmăsica este mașinuța noastră care se pregătea de prima ei experiență românească cu ai săi noi proprietari.
Nu-i așa că este frumoasă ? (mă refer la  Ștef, șoferița)



Ziua în București a trecut destul de repede (incluzând un mic somn de prânz, de altfel singurul din acest concediu și o vizită la mall care a avut două scopuri bine definite : expoziția DaVinci și cumpărarea a câteva perechi de șosete care să înlocuiască stocul care ar fi trebuit să se afle în bagaje, dar trona triumfător în debara).


Așa că în jur de de 17:00 am plecat spre concert pentru a încerca să prindem niște locuri cât mai bune. C. care avea bilet la Gazon A a decis să vină cu noi la Gazon B și deși aveam cele mai ieftine bilete au fost cele mai bune locuri pe care le-am fi putut avea : locurile erau pe peluza Casei Poporului, care fiind puțin în pantă permitea tuturor să vadă scena în toată splendoarea ei! A fost primul concert pe care Ștef a putut să îl vadă fără să se chinuie.

Scena era formata din ''căramizi'' și în partea întai a concertului s-a construit zidul, iar în cea de-a doua parte s-a dărâmat zidul. Pe zid erau proiectate imagini din războaiele americane actuale: cu victime, eroi, soldați, copii, bucuria întoarcerii acasă, din filmul celor de la Pink Floyd-The Wall, film pe care prima dată când l-am văzut mi-a plăcut, în schimb a doua oară mi s-a părut cam dur (exact așa i s-au părut și Ștefaniei imaginile ea nevăzând filmul). Și tot pe zid erau proiectate și imagini live din timpul concertului. Ce să spun decât că Roger Waters cântă, arată și rezistă (un concert de cel puțin 3 ore si 30 min) într-un mare fel pentru vârsta lui. În plus a fost primul concert la care am cântat, atât de mult mi-a plăcut, atât de mult se pare că l-am dorit, chiar dacă nu am spus-o.
Concertul a fost mult mai mult decât un concert, cu totul deosebit, cu toate poveștile de pe ecran într-un show de peste 3 ore, a fost copleșitor, am plecat de acolo cu o încărcătură sufletească pe care nu am simțit-o la nici un concert.

Pe peluza Casei Poporului


Avionul din fundal a fost cel care a spart zidul la prima melodie a show-ului

Roz sau?

Gri?

Metallica vs Pink Floyd

Zidul ........



Another brick in the Wall



La sfarsitul concertului am primit un suvenir cu însemnele din imagine 



Big Mother is Watching YOU





Închei articolul cu Hey You și cu un vers din el foarte adevarat: Together We Stand, Divided We Fall




După Ștef concertul în 3 cuvinte a fost:
Legendar, Fabulos, Minunat

3 comentarii:

  1. "Together We Stand, Divided We Fall..." - poate ca sunt unele dintre cele mai frumoase si adevarate versuri din cata muzica s-a facut pe lumea asta... Ma bucur ca am fost acolo, ma bucur si pentru toti ceilalti care au fost si au simtit la unison bucuria de a vedea spectacolul lui Waters si de a asculta aceasta minunata muzica...

    Am gasit articolul asta din intamplare, pe net... Ma bucur ca am fost acolo, impreuna, fiecare in parte... Despartiti de ziduri... Dar uniti de aceiasi muzica de exceptie... V-am vazut in fotografii... Sunteti niste frumosi... Sa fiti iubiti! Si sa nu uitati: Together We Stand, Divided We Fall...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Nu putem decat sa iti multumim pentru frumoasele tale cuvinte si sa iti spunem ca este cel mai frumos comentariu primit pana acum! Cat despre concert acum cateva zile mi-am adus aminte de el si mi-am dat seama din nou de cat de norocosi am fost toti cei de acolo, sa vedem acel minunat spectacol si sa reauzim muzica cu care am crescut. O seara frumoasa si scuze ca am raspuns asa de tarziu, dar zilele astea suntem putin mai ocupati.

      Ștergere