Despre cum ne-am planificat vacanța de vară

Tot timpul mi-am dorit să povestesc în amănunt sau poate în linii mari (depinzând de vacanță), despre cât de bine ne planificăm noi o vacanța. Ei bine, m-am hotărât să fac acest articol despre vacanța care tocmai a trecut. Din păcate am ales vacanța greșită, pentru că această ieșire a fost mai mult neplanificată decât planificată.

Mai exact am avut perioade foarte aglomerate, și la muncă și acasă, și uite așa ne-am trezit cu câteva zile înainte de vacanță că nu aveam mai nimic stabilit, în afară de o rezervare în Sibiu, pentru cazare (mai exact aici), și bilete la Faust, plus următoarea destinație : Polonia, sau cel puțin așa credeam noi :).

Așa că, la ce mari fani FITS ne-am dat noi, înainte cu o săptămână de a începe festivalul, aveam bilete la un singur spectacol (bine, sincer acum, chiar dacă nu am fi ajuns la restul spectacolelor și am fi rămas doar cu acest Faust de Purcărete, nu mi-ar fi părut rău). Așadar, am luat la răsfoit programul FITS 2014 și ne-am pus pe cumpărat bilete, și spre surprinderea noastră am găsit la aproape tot ce ne-am gândit și dorit (și asta cu doritul e relativă, pentru că la fața locului începi să îți dorești să vezi din ce în ce mai mult).

Am rezolvat Sibiu-ul si FITS-ul, aveam bilete, aveam idee și de spectacolele de strada, știam și ce excursii în afara Sibiului aveam să facem, nu stabilisem ce și cum încă, dar aveam idee. 

Mai rămânea doar Polonia, aici treaba a fost un pic mai complicată: caută cazare în Cracovia și în Wroclaw și ..... hmmm după câteva ore și schimb de mailuri cu diverși de pe Airbnb, ne-am decis că este prea scumpă cazarea și ne-am orientat spre camping-uri și ne-am mulțumit cu adresele pentru a ajunge acolo. Detaliile despre orașe le aveam printate pe ceva coli (peste 40 fața-verso), pe care evident că le-am luat la noi împreună cu alte 300 de pagini de materiale din ..... Nikon D3000 for dummies, bine spus dummies, nu știu cum am putut să ne amăgim că vom avea timp de citit chestii tehnice pentru camera foto.

A venit și marea zi, ziua plecării. Acum un an mi-am uitat acasă toate șosetele pregătite, anul ăsta la 50 km de Constanța mi-am dat seama că în cuierul de acasă ne vor aștepta toate gecile pregătite frumușel pentru vacanță, dar am supraviețuit foarte bine și fără ele.

Organizarea extraordinar de buna a continuat: după Sibiu eram atât de obosiți, încât în drum spre Faust (ultimul spectacol, din ultima zi de festival) am decis ca soarta să aleagă pentru noi, mai exact în prezența unui martor (prietena noastră Elis) am dat cu banul: dacă să mergem în Polonia sau nu. Prima data am încercat eu, și a căzut de 2 ori din 3 stema (adică Romania), și am hotărât sa încerce și Mircea, rezultatul fiind la fel de dezamăgitor :). Dar totuși am spus că alegerea sorții nu corespunde cu ceea ce îmi doresc, așa că am decis totuși să ieșim undeva aproape, și unde altundeva puteam mai aproape dacă nu în Budapesta.

Și uite așa am ajuns a doua oara în Budapesta, fără nimic la noi, doar cu amintiri de acum 3 ani și cu o adresă de camping pe GPS.

Nu pot să vă spun decât că a fost PERFECT, și doresc tuturor să aibă vacanțe în care să se lase purtați de sorți în locuri noi sau vechi, deoarece atunci când îți dai seama ce ți se întâmplă sau mai exact ce permiți să ți se întâmple, e un sentiment minunat.

O mică parte din FITS 2014

FITS fits me - partea II

V-am povestit cum a fost în prima noastră zi de FITS, a fost ca o sărbătoare, eram atât de încântați seara târziu când am ajuns la pensiune, încât pentru a doua zi ne-am făcut programul atât de legat de programul Festivalului, încât aveam doar 20 minute să mâncăm și trebuia să  fie un local foarte aproape de centru și de pietonală. Am studiat bine, bine programul și am decis ca până la urâtul moment în care eram nevoiți să plecăm, să profităm la maxim de tot ce era in program. Zis și făcut:

Ora 10.00 - Théâtre Du Soleil, CORPUL MUZICAL, Jean-Jacques Lemêtre, atelier de dans ținut în Sala „Virgil Flonda” din cadrul Facultății de Litere și Arte - ULBS. Nu știu sincer la ce ne-am gândit când am decis să mergem aici, dar a fost o experiență la care, într-o dată următoare, aș vrea să și particip; atunci am fost doar spectatori. Era un atelier care se preta foarte bine pentru studenții la arte, vă pun ceva din descrierea atelierului pe site-ul FITS ''Atelier deschis actorilor, dansatorilor, cântăreţilor şi muzicienilor. Acest stagiu este deschis oricui vrea să caute, să descopere și să experimenteze posibilitățile sonore ale propriului său corp. Vor fi propuse exerciții colective și individuale care să conducă la un proces de elaborare muzicală ce se bazează pe experiența creativă a lui Jean-Jacques Lêmetre la Théâtre du Soleil. Practica va oferi oportunitatea de a explora, în specificitatea sa, limbajul fiecărei persoane, nu doar prin voce, ci prin tot corpul [...] Demersul face apel la o nouă metodă de învățare a ritmului corpului și a metricii limbajului. Se va lucra fără instrumente muzicale pentru a utiliza potențialul ritmic, melodic, armonic al propriului corp ceea ce implică mers, mișcări, respiraţie, viteză de vorbit, timbru vocal.''

Așa a și fost, mulți studenți, sală relativ mică, un prof care semăna cu Gandalf, un atelier în care corpul tău era lăsat să imite toate orătăniile pământului, dar nu numai vocal, ci și prin dans, mișcări. A fost uau, și nu m-am înscris cumva de rușine, m-am gândit că nu am nici o treabă cu dansul și în plus toți studenții erau îmbrăcați în haine de antrenament, păreau și puțin nerăbdători, întrebători, poate emoționați, și nu m-am gândit decât la faptul că un economist în blugi nu are ce căuta acolo; îmi pare rău că am refuzat invitațiile maestrului de la început, dar chiar și așa a fost o experiența de neuitat. Ce am povestit aici este puțin, foarte puțin; omul ăsta și ce iese din mâinile lui și un scaun întors invers reprezintă un festival în sine

Jean-Jacques Lemêtre imagine preluata de pe http://glenngouldvariations.tumblr.com/participants

Ora 15.00 - Les Goulus, CUPIDONII, călăreții de cu o zi înainte, astăzi s-au transformat în cupidonii, Doamne și ce cupidoni, mult prea sumar îmbracați și mult prea îndrăzneți, doamnele de la patiserie și alte câteva ''norocoase'' de pe stradă au fost lovite de săgeata lui Cupidon. Ce mi-a plăcut la ei, e că erau funny, ce mi-a plăcut la noi: că românul nu și-a pierdut umorul, doamnele păreau chiar încântate și domnii care le însoțeau au fost niște domni și au luat tot spectacolul exact cum era, ca pe o glumă bună.

Mon amour Philippe

Ora 14.00 - Librăria Humanitas „Constantin Noica” Spectacol lectura Veronica D. Niculescu -  ROȘU, ROȘU CATIFEA

A fost primul meu spectacol de lectură, nu am mai participat la așa ceva, iar locația nu putea fi mai bună. Subsolul librăriei Humanitas seamănă cu o cramă, numai că pereții sunt căptușiți cu cărți nu cu butoaie de vin. Textul și interpreții erau simpatici, părerea mea, după părerea lui Mircea a fost un moment foarte potrivit pentru un pui de somn, noroc că stăteam în spate :)

Am doar 2 poze de aici și asta este cea mai clara :(

Ora 16.00 - Divine Quincaillerie, BOEMII. Aveau o melodie care mi s-a imprimat atât de bine, încât chiar dacă nu o pot fredona, mă duce cu gândul la cutiuțele muzicale de pe vremuri. Erau patru personaje cu un cărucior, care păreau să redescopere lumea. În timpul spectacolului ne-am pus la o masă să mâncăm și ajungând pe lânga noi, a devenit Mircea vedetă, mai exact a făcut un troc, a primit o oală de la Boemi, în schimbul gecii lui :) Au revenit până la urmă, la obiectele proprii.

Boemii - desi erau din Franta, aveam muzica in italiana

Poveste de dragoste intre o geaca si o papusa

Și ultimul spectacol înainte de drum, un spectacol mult dorit de către Mircea:

Ora 17.00 - Brincadeira, IN RITMUL TOBELOR. Numai când spun Brincadeira mă gândesc la Rio, la carnaval, veselie, dans ... (oamenii aștia sunt din Spania ce-i drept, dar la asta mă gandesc). Așa a și fost, bucurie, veselie, energie, oameni tineri și frumoși, care făceau din tobe instrumentul cel mai minunat de pe pământ. Au fost extraordinari, i-am urmat de pe Pietonala Nicolae Bălcescu până pe scena din Piața Mare și nu mai plecam, deși ne propusesem să nu stăm până la final.

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 6 – 15 iunie, este sub genericul „Unicitate în Diversitate” și pe pagina lor de Facebook SibFest, pe lângă program au început să dea și câteva detalii despre spectacole, am văzut că sunt și ateliere, și spectacole stradale, și concerte și multe altele, îmi pare rău că ratez începutul, dar finalul va fi grandios, vom fi la Faust a lui Purcărete.

Ultima poza din Sibiu a fost asta:

Sper sa nu uit să fac una la fel și la ediția asta

Despre cum m-am apucat de pictura Ebru

Anul trecut în septembrie o tot auzeam pe Diana Slav că se apucă de tehnica picturii pe apă, nu știu de ce dar aveam o reținere în a o întreba ce și cum despre pictură. Dar într-o zi când deja auzeam a treia oară că se apucă de pictură pe apă, am spus de ce să nu întreb. Zis și făcut: I asked the magic question și uite așa am aflat detalii.

Tehnica picturii pe apă Ebru este o artă tradițională turcească, cursurile fiind organizate chiar de Centrul Cultural Turc Yunus Emre Constanta. Am rugat-o pe Diana să întrebe câteva detalii organizatorice și când am văzut că au program destul de flexibil și nu depinzi de o oră fixă la care să ajungi, mi-am propus să încerc.

Am ajuns și la prima sedință de pictură Ebru, a fost ca în prima zi de școală: aveam la mine halat, mânuși și curiozitate mare, cum e să pictezi pe apă, cum o să fac eu asta? Întrebările nu vin fără un temei, sunt destul de antitalent la lucrul manual. Prima dată am aflat că se folosesc culori speciale, făcute din materiale din natură, nimic sintetic, aduse din Turcia, care combinate cu terebentină și cu fiere de vită obțin proprietatea de a nu se amesteca una cu alta. Pensulele sunt făcute din păr de cal, iar tăvița conține o substanță gelatinoasă care nu permite culorilor să se scufunde pe fundul tavei, astfel ele rămân la suprafață și se pot imprima pe hârtie.

Am început prin a ne arăta care este tehnica de împraștia culoarea în tavă , mai exact cum să-ți miști încheietura, unde să lovești pensula și dacă îți iese culoarea ar trebui să fie împrăștiată uniform în toată tava. După ce ai terminat de pus culoarea, este necesara o coală de hârtie (o hârtie specială, adusă tot din Turcia), pe care cu grijă o pui deasupra tavei, dacă s-au format bule de aer, încerci cu ajutorul unei unelte (un bețișor din metal cu un mâner de lemn) să presezi coala de hârtie pentru a împrăștia aerul. După care scoți hărtia atingând tava , astfel încât surplusul de apă să rămână în tavă.

Și ce să vezi, merge!!!! și este și frumos pe deasupra. Ni se explică faptul că picăturile trebuie să fie cat mai mici, evident ca în primele planșe aveam picaturi destul de mari, dar totul e de execițiu, de cum își miști mâna de distanță, de culoare.

Și uite așa în fiecare săptămână Lunea spuneam prezent la ora de Ebru, încet, încet am trecut de la simple picături însemnând de fapt baza pentru a picta ceva, la modele. Mai intai am modelat doar baza cu unealta de care v-am spus mai devreme și dupa multe luni am început sa facem și modele (trifoi, stele, fluturi, melci, orhidee (Vladimir s-a tot chinuit), yin and yang, tot ce îti trecea prin cap puteai să faci acolo, dar trebuia să-ti iasă intr-un final lalea :) )

Din păcate nu am poze de la atelier, dar o să actualizez articolul cu poze de la orele urmatoare pentru că aceste cursuri nu s-au terminat. În vară urmează să se termine din păcate.
Acum că am terminat cu partea de detalii tehnice, să trecem la partea fun: oamenii de acolo (Mehlika - profa noastră e o super drăguță, venită din Istanbul, special pentru cursul ăsta), timpul care parcă zbura când eram acolo, relaxarea, starea de bine...
Am râs acolo de la subiecte gen bancuri până la aspiratoarele lui Erol :), am băut ceai, am mâncat tort, am ieșit la cafea, am facut origami, am ascultat muzică turcească, am primit mici suveniruri, ne-am întâlnit de-am jucat Rețeaua Energetică, primul meu board game, thank you Sanda!

Este frumos să te apuci de un lucru nou, nu aveam idee cu ce se mănâncă, dar am încercat și a meritat. După ce termin cursul de pictură, o să mă înscriu la cel de artă fotgrafică, și pentru cei interesați se va găsi ceva la Centrul Cultural Turc Yunus Emre!

Printre primele lucrari

Printre primele modele

In topul preferatelor

Öbek - chinuiala mare

Lalele

Floricica

Si-un trifoi

Lalele